O perspectiva

2012

Facebook si viata personala

Sunt un sustinator al Facebook-ului. In vremuri in care mai mereu suntem ocupati (ca sa nu zic lenesi) sa ne mai intalnim fata in fata cu prietenii, Facebook-ul ne ajuta sa pastram legaturile. Ne mai uitam la poze, mai facem schimb de informatii si linkuri cool, mai vedem ce ne preocupa unii pe altii. Un singur aspect nu prea mi-e clar. De ce isi completeaza lumea sectiunea Relationship Status? De ce tin unii cu tot dinadinsul sa se stie ca sunt Single/In a relationship/Engaged/Married/ It’s complicated/ In an open relationship/ Widowed/Separated/Divorced?  Ar trebui sa ii mai pese cuiva de viata ta personala in afara de tine? Vrei sa iti confirmi fericirea prin felicitarile primite cu ocazia trecerii de la Single la Engaged?  Vrei sa fii consolat cand faci trecerea de la In a relationship la Single? Vrei sa ti se confirme un statut social de adaptat unor norme si cerinte ale societatii? Nu dau cu paru, doar incerc sa inteleg resorturile.

Exceptional.

Omagiul. Dar si omul.

Mai tarziu/ prea tarziu

Azi a decedat profesorul Pesamosca, chirurg pediatru de renume, la Budimex, spitalul la care a lucrat si locuit nu mai putin de 60 de ani. Am vazut destule reactii la acest eveniment nefericit. Desigur, lumea isi exprima parerea de rau si pretuirea fata de acest om care a salvat mii de vieti plapande. Si iata ca ne intalnim cu un fapt tipic: aprecierile si cuvintele de lauda pentru oamenii deosebiti apar abia dupa ce acestia nu mai sunt. Trebuie sa pierzi ceva mai intai ca sa iti dai seama cat de mult a insemnat acel lucru pentru tine. Subestimam mult importanta exprimarii pretuirii fata de cineva.  “Lasa, stie ca il apreciez, de ce sa i-o mai spun, de ce sa i-o mai arat?”  Avem mereu tendinta de a amana lucruri care aparent sunt…amanabile. Dar exista sanse mari sa fim luati prin surprindere. Iar regretele sunt povara grea.

Wear Sunscreen

Mostra de brand de tara

O sa traduc ce scrie pe afisul asta din Spania: “Se interzice intrarea fara  anunt prealabil a cainilor si romanilor”.

O intrebare

Cat de departe poate merge combinatia arta&stiinta?

Uite pana la nivel de geniu:

Da, da, nu sunt statui de plastic ori ceara, sunt cadavre reale, prelucrate prin metoda plastinarii.

Iar daca dupa vizionare ati devenit interesati de forma asta de nemurire, va recomand sa parcurgeti site-ul Koerper Welten sau, in engleza, Body Worlds.

Inapoi la religie

Anul acesta de Inviere a fost mai multa lume la Biserica decat in anii trecuti. Poate pentru ca atunci cand nimic nu merge, omul se intoarce mereu la religie, “Sa dea Dumnezeu sa ma insanatosesc, sa-mi gasesc un loc de munca, sa ma impac cu sotia, sa castig mai multi bani”. “Sa dea Dumnezeu sa treaca criza”.  Asa sunt crestinii de ocazie, isi amintesc de Dumnezeu doar la sarbatori mari sau atunci cand au probleme si spera in izbaviri miraculoase daca se prezinta mecanic la poarta Bisericii la 23.50, stau pana la 00.15, pupa cateva icoane, canta un “Hristos a Inviat”,  inconjoara Biserica de 3 ori, fara sa stie de ce o fac si abia asteapta sa ajunga acasa sa ciocneasca un ou, taie un cozonac, niste friptura de miel, pasca,  dupa luuungul post.

Partea buna e ca religia ne va primi mereu inapoi, indiferent cat si de cate ori ne indepartam de ea. Iertarea e valoarea ei de baza.

Hristos a inviat.