Mai tarziu/ prea tarziu

Azi a decedat profesorul Pesamosca, chirurg pediatru de renume, la Budimex, spitalul la care a lucrat si locuit nu mai putin de 60 de ani. Am vazut destule reactii la acest eveniment nefericit. Desigur, lumea isi exprima parerea de rau si pretuirea fata de acest om care a salvat mii de vieti plapande. Si iata ca ne intalnim cu un fapt tipic: aprecierile si cuvintele de lauda pentru oamenii deosebiti apar abia dupa ce acestia nu mai sunt. Trebuie sa pierzi ceva mai intai ca sa iti dai seama cat de mult a insemnat acel lucru pentru tine. Subestimam mult importanta exprimarii pretuirii fata de cineva.Β  “Lasa, stie ca il apreciez, de ce sa i-o mai spun, de ce sa i-o mai arat?”Β  Avem mereu tendinta de a amana lucruri care aparent sunt…amanabile. Dar exista sanse mari sa fim luati prin surprindere. Iar regretele sunt povara grea.

Advertisements

9 Responses to Mai tarziu/ prea tarziu

  1. crestin says:

    eu te apreciez:)

  2. Davout says:

    eu va apreciez! πŸ™‚

  3. Pe scurt says:

    Profesorul Pesamosca a fost apreciat de cei pe care i-a salvat.

  4. mirano says:

    felicitari pentru articol

  5. Pedant says:

    “Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ceea ce nu ai facut nu are consolare.”

  6. Angelicus says:

    Pesamosca a fost un titan al medicinei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: